Confesiunile unei vesnic nemultumite

Cine ma cunoaste stie ca sunt greu de multumit. Odata cu sarcina, cu atat mai mult. Ben tine sa-mi reaminteasca zilnic faptul ca “ce erai tu ciufuta inainte, dar ce esti acum!!”.

Asteptam ziua de 18 august la fel ca in ultimii 28 de ani. Cu mult etuziasm. Doar e ziua mea ce Dumnezeu! Cu doua zile inainte ce sa vezi. Ma ia raceala. Gratie ghemotocului din burtica, ghiciti ce? Nu prea am ce tratament sa iau. Si uite asa ziua de 18 m-a gasit racita moarta, dar moarta-moarta nu oricum!

De cum am deschis ochii am decretat ca este cea mai groaznica zi de nastere din viata mea. M-am adunat cu greu si am pornit spre ai mei. Unde, binenteles, ca am fost lesinata si ciufuta.

Si uite asa am trecut de borna 28 fara pic de entuziasm.

Astazi, pentru ca ma simt mai bine, vad lucrurile intr-o alta lumina. Chiar si bolnava moarta am fost incojurata de oamenii care ma iubesc cel mai mult pe lume si pe care, la randu-mi, ii iubesc in egala masura. Am primit cadouri frumoase (caaaaarti!! ๐Ÿ™‚ si o noua casuta pentru blogul asta de care va voi vorbi cand va fi gata ๐Ÿ™‚ ), multa iubire, multa intelegere. Chiar ma gandesc….oare cum ma suporta oamenii astia cand am zile in care nici eu nu ma suport?

Sunt recunoascatoare ca ii am pe ei in viata mea si, mai mult, sunt recunoascatoare de gargazitza mea care o simt cum creste in fiecare zi, cum da din picioare, cum se joaca cu Ben, cum ne recunoaste vocile. Am momente cand ma gandesc ca as vrea sa ramana acolo pentru totdeauna. Imi trece repede pentru ca vreau sa o vad, sa o ating, sa o strang in brate (am senzatia ca o sa fiu o mama un piiiic cam posesiva….sunt Leu, don’t judge me!! ๐Ÿ™‚ )

Asa ca dincolo de starea de sanatate care mi-a accentuat ciufutzeala (e cuvant???) a fost o zi minunata plina de oameni minunati, de la cei care au fost fizic langa mine la zecile (da, zecile!!) care au tinut sa-mi trimita un mesaj.

Ma simt foarte fericita! Pentru ca la 28 de ani am ceea ce este mai important in viata. Binenteles ca mai exista o multime de lucruri pe care mi le-as dori, niciodat nu esti complet multumit si in fiecare zi apar dorinte noi. Dar sa ai o familie si multa multa iubire este singurul lucru ce nu poate fi cumparat.

Va iubesc dragilor pe toti, sincer si din tot sufletul. Si va doresc tuturor sa aveti parte de iubire si sanatate….restul vin si pleaca inainte sa apucam sa clipim.

This entry was posted in Ina's tangled mind. Bookmark the permalink.

Leave a comment