Dragostea adevarata se dobandeste in timp

Pentru mine ultima luna de sarcina a fost groaznica. Disconfortul fizic si psihic atinsese cotele de avarie. Nu mai aveam nevoie de nimic, vroiam doar sa nasc odata si sa scap.
20 decembrie (vineri) –  merg la control. Doctorita imi spune relaxata ca vom face linistiti Craciunul acasa in brate cu oala de sarmale si nu cu bebelina. M- am mai relaxat si eu, nu imi doream sub nicio forma sa fiu in spital de Craciun!!
21 decembrie (sambata) – imi venea sa ma urc pe pereti de nervi. Se apropia Craciunul si eu nu luasem cadouri copiilor neamului. Si mai mult decat atat, fata mea nu avea cercei. Il amenint pe sot ca daca nu are timp ma duc singura la cumparaturi! Isi face timp si iata un Ben si o Ina foarte gravida inotand prin mama aglomeratiei in Cora dupa cadouri. Dupa 2 ore nu-mi mai simteam nici bazinul nici picioarele dar simteam ca fac pipi pe mine de durere. Dar eram fericita, copiii vor avea cadouri sun brad, iar pitica avea cercei. Ajungem acasa, mananc cu greu si ma bag in pat. Nu dorm, sunt ca pupaza cu ochii pe pereti! Pe la 12 ma duc la Ben si ii spun ca nu am somn, ma dor toate, sunt obosita dar nu pot sa adorm!!

22 decembrie

Ora 01:00 – Ben vine in pat si incearca sa ma linisteasca si sa adormim
Ora 01:20- sar din pat ca arsa: “fuck!! Mi s-a rupt apa!!!” Ben sare si el, o trezeste pe Gina si in 5 minute este la usa inhamat cu bagajul pentru maternitate si un bax de apa. “vii? Hai odata ce faci???” Nu vrea sa o recunoasca dar e panicat pana la Dumnezeu. In mod surprinzator eu sunt foarte calma.
Ora 01:40 – am ajuns la maternitate. Dupa control se decreteaza ca nu sunt dilatata si ca mai dureaza pana nasc.

Dupa 15 ore de travaliu ii dau nastere micutei Sofia Maria Rebecca. Va voi povesti alta data trauma unui travaliu atat de lung. Partea proasta este ca la nastere colul s-a rupt in 2 locuri si pe o parte ma cosea iar pe alta ma desiram. 5 minute mi-a luat sa nasc si o ora sa ma repare. Am pierdut mult sange ceea ce a dus la alte complicatii care m-au tinutit la pat in post operator pentru doua zile.

In afara de cele 15 secunde in care mi-am vazut copilul dupa nastere nu am vazut-o 2 zile.

Plangeam cu hohote dupa fiecare vizita a vreunei rude care venea si imi spunea “am vazut-o pe cea mica!” Eu nu puteam sa o vad, nu puteam sa o tin in brate si nu puteam sa o hranesc.

Se rupea sufletul in mine sa stiu ca ceilalti bebelusi stateau in bratele mamelor lor iar a mea statea in bratele unei straine. Asta in cazul in care o lua vreo asistenta in brate 😦

Deja trauma nasterii se transforma in trauma distantei fata de copilul meu.

24 decembrie – sunt in sfarsit in stare sa fiu mutata in salon si sa imi iau copilul.
Momentul in care asistenta mi-a pus fata in brate a fost foarte ciudat. Tineam un copil in brate, dar nu simteam ca tin copilul MEU in brate.

Din acel moment si inca vreo saptamana am simtit ca cresc copilul altcuiva. Nu simteam acea conexiune minunata de care vorbesc toate site-urile. Eu tineam la piept un copil care pe de-o parte il iubeam, dar pe de alta parte il simteam atat de strain de mine.

Poate de aceea in strainatate este atat de important sa i se puna mamei la piept copilul in primele secunde dupa nastere, ca atat mama cat si copilul sa se recunoasca.

Eu nu am tinut-o in primele secunde, nici minute, nici ore. . .ci dupa 2 zile.

Eram doua straine care se uiatu una la cealalta fara sa stie cum sa interactioneze.

Incet incet mi-am intrat in rol si o simt pe Sofia ca fiind o parte din toata fiinta mea.
Stau uneori si ma gandesc la faptul ca nu poate adormi singura pentru ca nu am fost langa ea de la inceput. Ca a pierdut un start important si ca vrea acum sa recupereze refuzand cu indarjirea ei de Capricorn de a se mai dezlipi de bratele mele. Dar nu ma supar. Si eu simt nevoia sa recuperez. Ma simt vinovata ca trebuit sa stea singura chiar daca asta nu a depins de mine. As lipi-o de mine cu super glue si nu i-as mai da drumul niciodata.

Dragostea noastra nu a fost la prima vedere, ci s-a construit incet in timp. Dependenta noastra una de alta e usor bolnavicioasa, dar e dragoste adevarata. Nu pot exprima in cuvinte cum imi creste sufletul in mine cand ea sta in bratele altcuiva dar ma urmareste intens cu privirea. Stie ca eu sunt MAMA!

Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a trimis minunea asta. Sentimentul de a fi mama este unic. Simt ca nu mai am nevoie de NIMIC pe lumea asta! Am nevoie doar de ea.

Te iubesc Sofia! Iti multumesc ca esti a mea!

P.S. Craciunul l-am facut, asa cum nu mi-am dorit, in spital. Si am mancat fripturica si carnatii alaturi de sotul meu in sala de alaptare 🙂 (ce tarani suntem!!! :))) )

Advertisements
This entry was posted in SMR. Bookmark the permalink.

One Response to Dragostea adevarata se dobandeste in timp

  1. Maria Irina says:

    Încep prin a te felicita sincer! Consider că aducerea pe lume a unui copil e cea mai mare realizare! M-am gândit la voi în timpul scurs de când ai scris ultima postare și până acum! Sunt convinsă că v-a fost dificil, dar trec toate! Important este că acum sunteți bine! Să fiți sănătoși cu toții și să aveți putere să creșteți un copil grozav! Toate cele bune!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s