Tara in care mor copiii

Acum ceva vreme ma uitam la TV la un reportaj cu un copil din Dolj care la 6 ani cantarea 80 de kilograme. Am fost revoltata pana la Dumnezeu cand am auzit-o pe mama acestuia spunand ca este asa pentru ca nu poate sa-i dea decat paine. Ce mama poate spune asta??? Cum sa fi multumit in sufletul tau ca ai un copil care e cum e si tu ii dai doar paine. Aaaa…si pufuleti din cand in cand!

Stai la tara!! Ai o curte! Poti planta niste legume ca nu cred ca nu exista niciun om in tot satul ala caruia sa nu i se faca mila si sa-i dea cateva rasaduri de legume! Te duceai si munceai cu ziua o saptamana si luai o gaina, gaina aia nu are nevoie de alimentatie speciala, ii dai drumul prin curte si gaseste ea ce sa ciuguleasca. Asa mai ai un ou din cand in cand. Nu face oua, o tai si o mananci. Pentru mine, o mama normala la cap in situatia asta nu are nicio scuza.

Ca sa aflam imediat dupa ca a mai avut un copil care a murit pe la 3-4 ani tot de obezitate morbita! Deci a mai avut unul pe care l-a chinuit si l-a omorat si pe asta l-a tratat la fel.

Baietelul de 6 ani suferea si de retard sever. Pentru care primea o pensie de handicap. Nu sunt multi bani si oricum nu asta e ideea. Ideea e ce a facut Asistenta Sociala! Pentru ca in astfel de cazuri aveau la cunostinta. Nu stiu care sunt legile in Romania pe tema asta (dar o sa ma interesez), dar cum poti lasa alaturi de familie un copil ATAT de bolnav. Mai ales cand familia nu il poate ajuta in niciun fel!

Mama se plangea ca a fost cu el prin spitale si ca nu i-a facut nimeni nimic. Ca nu se uita nimeni la tine in spital daca nu le bagi in buzunar, asta e un adevar crud, dar nici sa stai cu mainile in san nu poti! Te duci si bati la toate usile si faci ceva! NU STAI!!!

Copilul asta a murit azi dimineata. A murit din vina unei adunaturi de oameni care au stat cu mainile in san: parintii, Asistenta Sociala, spitalele.

Nu a fost vina lui ca s-a nascut asa cum s-a nascut. A fost vina parintilor care in prostia lor (si prin prost ma refer la redus mintal) nu au facut nimic, a asistentilor sociali care iar nu au facut nimic si a cadrelor medicale care au stat cu mainile in san.

Si mi-e groaza ca in mediul rural sunt atat de multi copii bolnavi, murdari si flamazi care nu primesc ajutor.

Ma doare sa stiu ca cei carora ar trebui sa le pese nu le pasa.

Ma doare sa stiu ca exista oameni care se impuiaza in draci si isi bat joc de sufletele alea nevinovate!

In China exista o lege care interzice familiilor sa faca cati copii vor. Pot face unul, daca isi doresc mai multi trebuie sa dovedeasca ca ii pot intretine si trebuie sa plateasca un soi de taxa (imensa de altfel).

Multi bagatori de seama au spus limitarea procreerii este impotriva drepturilor omului. Hai nu pe bune! Dar sa tii in foame, boala si mizerie niste copii nevinovati nu e impotiva drepturilor omului? Sa le tai din start orice sansa la un viitor normal nu e impotiva drepturilor omului?

Chestia asta ar trebui legiferata in toata lumea dupa parerea mea. Mai ales la noi. Poate asa nu ni s-ar mai rupe sufletele sa vedem copii fara vina intr-o situatie fara viitor. Pentru ca atata timp cat statul nu se implica, noi astia de rand nu-i putem salva pe toti…oricat ne-am dori!

 

 

Posted in Ina's tangled mind | Leave a comment

Sa calci pe suflete

Cum o fi sa calci pe suflete?
Cum o fi sa le strivesti sub talpile tale si nici macar sa nu observi?
Cum o fi ca pe lume sa nu fie nimic mai important decat ceea ce vrei tu? Sa te pui mai presus de orice, chiar si fata de o bucata din tine?
Am crezut ca oamenii astia sunt cei mai fericiti din lume. Ca in egocentrismul lor absolut nimic nu ii atinge.
Cred acum ca e doar o chestie de moment. Ca la un moment dat soarta se va intoarce. Pentru ca asta e firea lucrurilor.
Iar in momentul in care vor deschide cu adevarat ochii vor vedea ca nu mai este nimeni langa ei. Nici macar cei ce aduceau laude egoismului lor.
Si mi-e mila de ei. Tare mila. . . Dar cei ce plang trebuie sa zambesca, iar cei ce rad trebuie sa si planga la un moment dat. . .

Nu incercati sa ma intelegeti azi.
Sunt doar obosita. . .

Posted in Ina's tangled mind | 2 Comments

pissed off

Ma apucasem sa scriu ceva…despre cat de maniac este Leul.

Si-am scris….si-am scris…si am mai scris putin….si mi s-a blocat Explorerul. L-am lasat sa-si faca damblaua….2 minute mai traziu si-a revenit….Wordpressu’ nu salvase nimic! Leul maniac din mine a racnit in surdina de draci!!!

Nu va mai povestesc nimic. Decat ca Leul e maniac si are fixatii. Nu incercati sa i le schimbati pentru ca mai rau il intaratati.

 

Pupici dragilor!

Posted in Random stuff | 3 Comments

Fericire

image

Prietenele mele mamici mi-au spus ca au aflat sexul bebeilor la 12 saptamani. Asa ca m-am dus la ecografia de la 13 saptamani plina de entuziasm. Acolo m-am bosumflat. “Nu se vede, e prea mic”.

Am asteptat controlul de luna asta cu sufletul intre amigdale. Si ii spuneam in fiecare zi bebelului sa stea cum trebuie “la poza”.

Azi, dupa 2 nopti nedormite, m-am prezentat la control. “Doamna doctor, nu mai pot! Trebuie sa stiu! Nu mai dorm noaptea!” Binenteles ca ea s-a amuzat copios de disperarea nerabdara mea 🙂

Il cheama pe tati inauntru si incepe sa caute. “Nu stiu pe care voi dezamagi, dar e fetita”. Chiar si acum se zbarleste parul pe mine! Singura mea replica a fost “pe bune???” dupa care au inceput sa-mi sioiasca lacrimile. Tati cred ca isi inghitise limba pentru ca nu mai zicea nimic. Am impresia ca nici nu a mai respirat vreo 2 minute 🙂

28 de ani am crezut ca stiu ce este fericirea. Nu stiam nimic. Sa vezi ghemotocul ala dand din picioare in burtica ta (pentru ca pitica este FOARTE activa) si sa afli ce este, aia e fericirea. O senzatie care nu va fi depasita decat de primul in moment in care o voi tine in brate.

Pe fata mea! Pe fata noastra 🙂 Pe puiul de om pe care il iubim de cand era doar blastocist. Pe cea care a devenit deja viata noastra!

Ii multumesc lui Dumnezeu (si inca unei persoane tot de acolo de sus) pentru bucuria pe care o simt azi.

Seara buna dragii mei, a mea e nemaipomenita! 🙂

Posted in BB | 2 Comments

Care e handicapatul?

Intr-o prima faza vroiam sa scriu despre asta, apoi, dupa rauri de cerneala si reportaje TV am zis ca s-a scris suficient. Dar citind zilele astea 2 articole m-au marcat profund si am spus ca trebuie sa comentez.

Subiectul trateaza tragedia care se intampla anual de cativa ani incoace: Bacalaureatul.

Anul asta a fost chiar tragi-comic cu descinderea de la Bolintineanu. Disperarea parintilor mari datatori de spaga m-a facut sa rad cu lacrimi!

Anul asta promovabilitatea a fost de doar 55%. A fost un Bac FOARTE greu!!! Pentru ca nu s-a mai dat spaga. Si uite asa parasutele si delicventii liceelor din tara s-au luptat cu probele mai ceva ca Harap Alb! Lasa pisi….poate o fi mai usor in toamna. Daca nu, poate va bagati in “traducatorie” cum isi dorea o duduie care, dupa parerea mea, nu trebuia sa treaca de clasa a 5-a. Dar ma rog, Bac-ul e al dracului de greu!

Va dati seama? 3 materii de invatat!!! In doar 4 ani de zile? Inacceptabil!

Daca ar stii sarmanii astia ca stramosii lor (astia care am dat Bac-ul acum 9-10 ani) dadeam 2 probe orale si 4 scrise…la 5 materii diferite, ce ar fi spus? Poate ne faceau un bine si nu se inscriau.

Daca se dadea spaga si atunci? Se dadea! Nu sute de euro ca acum, dar un fursec si o Cola tot se mai dadea. Si se copia si atunci, dar parca generatia mea a avut mai multa decenta.

Pai daca auzea tata ca m-a saltat Politia ca sunt suspecta de frauda la Bac ma lasa la ei vreo 3 zile sa-mi bag mintile-n cap! In ziua de azi parintii sunt tartorii. Parintii aia care se plang ca e tara de cacat si ca toti sunt corupti. Pai voi ii corupeti bai analfabetilor. Decat sa-ti pui puslamaua sa deschida o carte preferi sa dai sute de euro sa copieze, asta dupa ce ti-a baut 4 ani banii prin bodegi. Halal educatie parentala.

Dar vorbeam de niste articole.

Primul cred ca l-am citit saptamana trecuta si se refera la un baiat cu sindrom Down care a luat Bac-ul cu media 7 . FELICITARI! Le-a dat peste bot multora….majoritatii…norocul lor ca sunt de-o nesimtire crasa si nu se simt atinsi in vreun fel. Media 7 dupa 12 ani de chin si batjocura din partea unor neanderthali (si profesori si parinti si copii). Bravo baiatule! Meriti tot respectul din lume! Ma credeti ca am plans de fericire?

http://observator.tv/social/un-tanar-cu-sindrom-down-dovedeste-ca-vointa-invinge-orice-104469.html

Al doilea articol l-am citit astazi. Si m-a impresionat la fel de mult. Este vorba de doi gemeni autisti care urmeaza licee normale. Unul ai intrat primul din clasa, iar celalalt stie 15 limbi straine. Multi copii normali nu stiu nici romana! Si iar mi-au dat lacrimile. Tot de fericire.

http://www.antena3.ro/romania/povestea-emotionanta-a-gemenilor-autisti-unul-stie-15-limbi-straine-celalalt-a-intrat-la-liceu-cu-cea-mai-mare-medie-din-clasa-221526.html

Dar daca stau putin si ma gandesc imi vine sa plang cu hohote. Pentru ca acesti copii sunt priviti de cei “normali” cu ura. Sunt batjocoriti si chinuiti de cei “normali” la tot pasul. Insa le dau clasa! Multa!

Si stau si ma intreb: care sunt, de fapt, handicapatii?

Mi-e tare teama ca am etichetat gresit categoriile! Mai ales in Romania de azi!

Cei “normali” sunt de fapt niste scursuri ale societatii care nu vor evolua niciodata in nimic. Ceilalti sunt niste luptatori in fata carora trebuie sa plecam capetele pentru ca merita tot respectul nostru.

Cugetati la asta dragii mei!

Va pup!

 

 

Posted in Ina's tangled mind, Uncategorized | Leave a comment

La multi ani tata!

Any-man-can-be-a-father-but-it-takes-a-special-person-to-be-a-dad_-Dad-quotes-and-father-quotes

Image | Posted on by | Leave a comment

Despre pofte

De cand ma stiu am fost o mare pofticioasa. Am un “sweet tooth” cum ar zice americanul, adica sunt innebunita dupa tot ce-i dulce. Dar nici de la restul nu ma dau de-o parte.

Inainte de a ramane insarcinata ma gandeam ca la cat de pofticioasa sunt eu in mod normal, atunci ar fi culmea sa nu-mi fie pofta de nimic. Mama mi-a zis sa-mi dau peste gura ca decat sa stau cu capul in WC jumate de zi mai bine sa ma fac cat Casa Poporului.

Tot inainte de sarcina, in perioada mea de documentare, citeam ce spuneau gravidele. Unele aveau pofte, altele spuneau ca asta e manevra de chinuit barbatii. Vom trai si vom vedea mi-am spus…

Prima luna de sarcina a fost foarte usoara, oboseala putina, greturi deloc. De pe la 6 saptamani au inceput insa greturile. Gratie rugaciunilor ridicate catre diversi dumnezei de catre mama, nu am ragnit la WC niciodata. Dar starea aia groaznica a existat….toata ziua…in fiecare zi. Si uite asa Catalina noastra nu mai avea pofta de nimic! M-am gandit atunci ca este vrajeala cu poftele, ca au dreptate alea de ziceau ca e metoda de chinuit barbati.

Cum am ajuns pe la 13-14 saptamani au trecut greturile. Si ghici ce? Au venit poftele. Nu din alea ciudate gen inghetata de dude cu castraveti murati, dar pofta…de orice. Spune-mi un fel de mancare si mi se face imediat pofta. Pe Ben nu l-am trimis la 1 noaptea dupa nimic si nici nu l-as trimite, adica nu vad pofta ca pe o nevoie acum sa mananc ceva acum acum ACUM!!! E doar ceva ce as manca si care mai poate astepta si pana maine.

Cred ca pofta este generata de altceva. Dupa ce stai vreo 2 luni nemancata (sau manaci doar rosii cu branza ca in cazul meu) cand simti ca stomacul incepe sa accepte orice, chiar aia ai manca, ORICE! Nu stiu daca este pofta sau pur si simplu nevoia organismului de a compensa ce a pierdut pe perioada greturilor.

Asa ca cele care nu cred in pofte probabil nu au petrecut 2 luni mancand un singur lucru ca sa vada cum e sa gusti din nou ceva..orice!

Pana data viitoare cand ne auzim eu ma duc sa-mi iau un pepene galben….de pofta 😀

Posted in BB | 1 Comment