Cuibul de cuci

Exista o persoana publica pe care pana acum ceva vreme o admiram. Mai nou imi vine sa o iau de manuta si s-o duc la psiholog.

In afara de emisinuea ei de duminca in care vorbeste fix un minut despre diverse personalitati feminine, in restul timpului vorbeste NUMAI despre stilul de viata raw-vegan. Si cand o aud simt cum mi se onduleaza parul.

De curand am auzit-o spunand ca noi (oamenii) nu suntem carnivori. Ce face??? Poate tu cu neamu’ tau. Ca io cu neamu’ meu suntem carnivori de vreo 1.5 milioane de ani.

Carnea si ouale ne omoara. Orice aliment consumat in exces ne poate omori. Ca si eu daca manac un kil de migdale neprajite s-ar putea sa ma umflu si sa crap.

Prajeala e otrava. Ca alimentele prajite nu sunt cel mai bun prieten al organismului e un fapt bine stiut. Ca e otrava? Nu stiu. Mai otravitor mi se pare sa mananci niste produse nepreparate termic la care poate ca nu stii ca esti alergic sau pe care organismul tau nu le tolereaza.

Ne-a mai povestit si despre cancer, ca si tatal si sora ei au murit datorita cancerului dar ca nu e o boala genetica. Ba unele studii ar cam contrazice-o. Cancerul este compus din niste celule “defecte” (rezultat al evolutiei umane in totalitatea sa) care atunci cand sesizeaza un dezechilibru se localizeaza undeva in corp si incep sa faca ravagii. Deci daca defectarea unei secvente de gene este rezultatul evolutiei speciei inseamna ca se tramsnite genetic. Si tot studiile (dar altele) arata ca avem toate sansele ca toti sa sfarsim de aceasta boala (asta daca nu te loveste vreun autobuz)

Si daca e asa ce o sa facem?

Eu ii propun sa nu mai consume absolut nimic! Ca cine stie, poate salatica pe care a luat-o din piata a fost tratata cu nu stiu ce insecticid. Si am eu senzatia ca un produs pur chimic e mai nociv decat un piept de pui la gratar.

Gasesc deranjant faptul ca o mana de persoane se trezesc acum sa spuna ca produsele animale sunt otravitoare. Pai daca era asa nu mai apucam ultimele 1.5 milioane de ani. Plus ca daca dieta ne influenteaza capacitatea intelectuala asta inseamna ca in acest timp nu am fi evoluat de la stadiu de trait in caverna la cel de construit megastructuri.

A facut totusi o afirmatie pentru care o respect si o apreciez: isi lasa copiii, atunci cand acestia doresc, sa consume si alte alimente.

Pana una-alta eu ma declar in continuare o omnivora convinsa, iar pe Olivia o las cu cuibul ei de cuci.

Cred ca cel mai bun sfat pe care ni-l poate da cineva in ceea ce priveste nutritia este acela de a fi cumpatati si atenti la nevoile organismului nostru.

Pofta mare! 🙂

 

Advertisements
This entry was posted in Ina's tangled mind. Bookmark the permalink.

2 Responses to Cuibul de cuci

  1. dianafoc says:

    Salut! Jos palaria pentru ce ai spus, pentru ca rezonez in totalitate cu cele zise de este. Mie sincer imi este mila de Olivia, a trecut printr-o trauma care a lasat urme adanci in existenta sa, dar prin cele gandite de ea in mod public duce lucrurile la absurd. Nu sunt fan raw-vegan, nici nu ma hranesc doar cu friptura, dar articolele sale alarmiste si fatalisme privind alimentatia frizeaza absurdul. Am citit un articol in care ea explica faptul ca atunci cand noi consumam carne, adrenalina din organismul animalului trece in sangele nostru si uite asa devenim noi agresivi si facem gesturi necugetate. M-am tavalit pe jos de ras si am zis ca singura otrava sunt spusele ei ametitoare, necercetate si negandite. A citi articolele Oliviei este ca si cum te-ai uita la stirile de la ora 5: fara speranta, fara viitor!
    Doamne ajuta!:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s