Incredibil

In dimineata asta mi s-a intamplat ceva incredibil din socul caruia nu pot sa-mi revin.

Plec spre munca, ies de la metrou si merg tantosa catre birou. Cand, in fata universitatii Titu Maiorescu, ce sa vezi? Sholtac-Sholtac…. Catalino mama ai inceput sa dai in gropi, imi sopteste piticul de pe creier (care de ieri e plin de spume).

Mai fac doi pasi…la fel…ceva nu e in regula. Ma uit in jos. TRAGEDIE!!!! Mi s-a rupt tocul! Bag un ” ‘tu-ti norocul ma-tii” marunt din buze (sper ca a fost marunt ca de cand ma port cu vata in urechi nu stiu cand vorbesc incet sau tare 🙂 ) si ma aplec dupa corpul delict. Incercand sa-l potrivesc mai scap in gand un ” ‘tu-ti grijania cui te-a tras cu sania”. Verdicul era sumbru: surubul care fixeaza tocul in calapod s-a rupt.

In timp ce-mi faceam in cap strategia de a pargurge cei 500 de metri pana la birou si pe cine sa sun sa-mi aduca altceva de incaltat, vine langa mine domnul de la paza facultatii.

– Imi dati voie sa va ajut?

– Va rog! (multumesc Doamne pentru trimisul tau!!!)

Se uita si el. Incerca sa potrivesca.

– Ptiuuuu. Vi s-a rupt surubul.

In venea sa-l intreb ca i se pare ca sunt blonda, dar era prea de treaba ca sa las piticul sa vorbeasca.

– Haideti inautru sa-i punem alt surub.

Ba esti nebun?? Astia repara pantofi la facultate???

In aceesi clipa trece pe langa noi un domn.

–  Uite domnisoarei i s-a rupt tocul. Pui te rog un baiat sa o ajute?

Domnul in cauza, am inteles mai tarziu, era seful departamentului de intretinere al facultatii (un fel de eu in varianta masculina, cu angajati mai multi si mai vrednici :p).

Coboram la subsol (iar facultatea aia are un subsol a la Casa Poporului nu gluma).

Imi ofera un scaun si il cheama pe nea Gica.

– Nea Gica domnisoara a facut pana. Repara-i te rog tocul.

Si uite asa nea Gica si inca un coleg mesteresc vreo 15 minute ca tocul meu.

– Adu bornasina. Nu holsurub d’ala, d’alalant! Adu bre prenandezul!

15 minute mai traziu nea Gica se prezinta victorios cu condurul ametitei.

– Gata domnisoara. Acum nu o sa mai aveti nicio problema. Dar cand va duceti in banca sa stati apasat pe tocul asta.

Vroiam sa-i spun ca nu mai sunt nici domnisoara si nici studenta. In schimb i-am multumit din suflet. Si lui, si colegului, si sefului si domnului de la securitate.

Si pentru a nu intelege gresit, socul care inca e stapan pe mine nu vine de la faptul ca mi-am rupt tocul, ci de la faptul ca inca mai exista oameni saritori in tara asta. Poate ca altul s-ar fi uitat ca boul si ar ras copios de “proasta” care si-a rupt tocul. Nu a facut asta, a decis in schimb sa ma ajute.

Poate ca trebuia sa intalnesc oamenii astia acum, deoarece, de la o vreme, aveam senzatia asta acuta ca traiesc intr-o tara de rahat plina de specimene interesate numai de propria persoana.

Sunt fericita ca nu e asa. Mai sunt cativa (putini) care incearca din rasputeri sa faca nota discordanta.

Iar eu sunt mandra ca i-am intalnit.

Probabil ca o sa ziceti ca fac teoria chibritului doar pentru un amarat de toc. Nu are nicio legatura cu tocul! Insa are legatura cu principiul. Daca acum s-au interesat sa ma ajute cu un amarat de toc, daca m-ar fi lovit o masina (Domane fereste!!! o data mi-a fost de ajuns)sunt sigura ca ar fi fost acolo intr-o secunda incercand sa ajute.

Domnilor va multumesc!

Iar voi, cei care cititi, luati si invatati!

O zi minunata dragilor!

 

Advertisements
This entry was posted in Ina's tangled mind. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s