Mai ca era sa uit…27

Si uite asa am implinit 27 de ani….Mi se pare o varsta fabuloasa. Fabulos de mare, pentru ca, fizic si emotional, nu ma simt de 27….cred ca n-am trecut inca de 22 🙂 Dar sunt griji, probleme, ganduri care imi aduc aminte ca sunt un om matur, ca trebuie sa imi accept varsta si sa actionez ca atare.

Zile bune am fost chinuita de cei dragi cu intrebarea “ce iti doresti de ziua ta sau macar ce ai nevoie?”. Urasc intrebarea asta din 2 motive:

1. pentru ca iubesc surprizele

2. pentru ca nu vreau sa oblig pe nimeni la nimic

Dar nu! Ce credeti ca am scapat? Nu! Pentru mine orice cadou primit de la cei dragi este frumos si important, dar cel mai frumos cadou a fost sa ii am pe toti langa mine!

Nu mi-am serbat ziua pe 18 pentru ca Ben nu putea fi acasa. Si in mod sigur nu as fi facut nimic fara el.

Am sarbatorit pe 19. Si am primit cel mai frumos cadou din lume: am avut alaturi fiintele cele mai iubite. Sotul meu, mama, tata, Razvan, nepotii mei, Gina si Adi.

Cu ei toti in jurul meu m-am simtit un om implinit.

Cu ei toti in jurul meu am uitat de griji si de probleme si m-am simtit ca un copil in ziua de Craciun.

Pentru ca da, ei sunt cel mai frumos cadou pe care Dumnezeu mi l-a putut face (ma rog, mai e unul pe care il poate face si sper sa se intample undeva pe termen mediu 🙂 ): o familie frumoasa, o familie care ma iubeste si pe care, la randul meu, o iubesc neconditionat.

Ei sunt cei mai de pret. Ei conteaza cel mai mult. Pentru care tot restul trece….

Va iubesc dragii mei!

 

Advertisements
This entry was posted in Ina's tangled mind. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s