Jocurile copilariei

Mi-e dor de copilarie, iar cand ii vad pe pustii din ziua de azi care nu stiu decat PSP si jocuri pe PC ma apuca si mai tare dorul.

Bine, eu am crescut in alte vremuri, in care nu trebuia sa iesim cu tot neamul afara de frica sa nu ne fure careva. Ce-i drept pana pe la 9-10 ani ne jucam numai in spatele blocului unde mai puteau mamele sa arunce cate o privire sa vada daca suntem OK (nu daca mai eram fizic acolo, ca la ce guri avem, si o baba de 80 de ani ar fi stiut cati suntem fara sa ne vada :))

Si avem jocuri frumoase gen frunza si ratele si vanatorii (preferatele mele). Ne jucam cu papusile si le faceam cele mai oribile hainute. Dar asta ne amuza si ne stimula creativitatea. Ne urcam prin copaci (si il chemam pe Razvan sa ma dea jos :p) si mancam corcoduse pana nu mai puteam.

Jucam sotronul si desenam pe asfalt case imaginare in care ne jucam.

Ne certam, ne paruiam si 5 minute mai tarziu eram din nou cele mai bune prietene. Tin minte si acum cand ne jucam “de-a scoala”; eu eram invatatoarea iar Clau si Roxi erau elevele pe care le frigeam la palme cu nuiaua ( iar Clau tipa din toti rarunchii “Mama, Catalina iar ma bate” 🙂 ) – deh eu, leoaica, eram foarte autoritara 🙂

Jucam bedminton 5 minute si alte 15 ne chinuiam sa dam fluturasul jos din copaci.

Stateam afara de dimineata pana seara si nu ne plictiseam o clipa.

Am trait niste vremuri foarte frumoase pe care copiii nostri nu doar ca nu le vor avea, dar nici macar nu le vor intelege.

Advertisements
This entry was posted in Random stuff. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s